written spoken word
sau ‘Cum să vezi iubirea ca să nu te doară firea’
Aseară ţi-am uitat mirosul…
Şi nu mă doare cât credeam că o să doară,
Dar tot mă doare, că odinioară
Credeam că nu am să îndur aceste lucruri prea curând.
Şi-acum, mă uit atât de lung la mine şi râd în sinea mea:
Ce prost nătâng!
Căzut-am iar într-ale ei capcane,
În mreje ce doar la-nceput desfată.
Blestem pari, zău, iubire desfrânată -
O târfă fără milă, vicioasă,
Ce te jupoaie şi te lasă gol
Odată ce-a intrat în a ta casă.
Şi-apoi îţi smulge inima deodată
Şi-o frânge şi-o-ndoaie şi-o schingiuie, râzând,
Şi-o-nţeapă cu doruri şi-o bagă în pământ
Şi-ţi lasă în suflet un vid fără sens
Şi orice gândire în faţă-i e nulă,
Chiar dacă-ţi doreşti vindecarea intens.
Şi vidul ce macin-acuma în tine
E sucul iubirii ce înc-o nutreşti.
Din tine, el scuipă pe tot ce trăieşti
Şi nu ai scăpare, decât de iubeşti…
Şi când îţi întorci iar privirea
Şi cauţi, cu ochii sclipind, iar iubirea,
Găsi-vei secretul răspuns întru toate:
Tu nu mirosi, nu gândi, nu te zbate!
Te dă înapoi şi priveşte iubirea!
Şi-accept-o, că-i musai… Şi-atunci fericirea
Va fi doar a ta şi a celuia care
Ştiut-a să-ţi deie deştept ascultare.
Valentin Georgescu, Făgăraş, 19 Martie 2013
